Powered By Blogger

duminică, 24 ianuarie 2010

'Luceafărul' de Mihai Eminescu - comentariu pe strofe.


Luceafărul

Reprezintă un moment de maximă elevaţie a lirismului eminescian; este capodopera eminesciană, o admirabilă sinteză a temelor şi motivelor, atitudinilor poetice eminesciene.

Criticii literari văd în "Luceafarul" o cheie de boltă a universului poetic eminescian. Întâlnim toate marile teme, motive ale creaţiei marelui poet: geniul, dragostea, natura, demonul, titanul, filozofia, cadrul nocturn, elementul neptunic.

Luceafărul rămâne un model de depăşire al gândirii mitice prin gândire filozofică.

Pornind de la un basm popular, Mihai Eminescu investeşte materialul folcloric cu idei filozofice (Schopenhauer, Kant, Hoegel) şi realizează un poem alegoric pe tema soartei nefericite a geniului.

A fost publicat în 1883 în "Almanahul Societatii Academice Social-Literare, Romania Juna."

Geneza poemului

Mihai Eminescu a pornit de la un basm popular, 'Fata în grădina de aur', basm cules de germanul Kenish în timpul unei călatorii în Muntenia, în 1861.

În basm era vorba despre o tânara fata de-mpărat, închisă de tatăl ei într-un castel. Un zmeu se îndragosteşte de ea, dar fata îl respinge speriată de nemurirea lui. În cele din urma fata de-mpărat îi cere zmeului să devină muritor. Zmeul se duce la demiurg şi-i cere să devină muritor, dar este refuzat. În acest timp fata de-mpărat se îndragosteşte de un fecior de-mpărat cu care fuge-n lume. Zmeul se răzbună prăvălind o stâncă pe fata de-mpărat. Tânărul moare şi el de durere.

Mihai Eminescu nu s-a mulţumit să versifice basmul ci a supus materialul folcloric unui proces de abstractizare şi de spiritualizare. A regândit şi a modificat personajele şi semnificatiile creaţiei populare.

Zmeul din forţa răului a devenit prin imobilizări repetate Hyperion, simbol al geniului; faţă de împărat a trecut şi ea printr-un proces de spiritualizare pentru a corespunde aspiraţiilor lui Hyperion. Fiul de împărat a devenit Cătălin, simbolul omului obişnuit; demiurgul a devenit o proiecţie abstractă, Creatorul. Principala modificare se referă însă la suprimarea razbunării. Hyperion nu se mai răzbună, ca zmeul din basm, pentru ca răzbunarea nu se potriveşte cu esenţa sa superioară .

Între 1870-1872 Mihai Eminescu elaborează prima variantă a poemului – care se termină cu blestemul zeului: 'Un chin s-aveţi: de-a nu muri de-odată!'

După 1880 elaborează încă cinci variante ale poemului.

Alături de izvoarele folclorice şi motivul Zburatorului, 'Fata din grădina de aur 'şi ' Miran şi frumoasa fără carp', Mihai Eminescu a mai folosit izvoare filozofice: concepţia despre geniu a lui Schopenhauer, elemente din filozofia lui Kant şi Hoegel, izvoare mitologice: mitologia greacă, indiană si crestină, izvoare biografice: propria sa experienta de viata.

Depăşind schemele basmului popular Mihai Eminescu realizează într-o formă rafinată de o simplitate clasică o dezbatere cu profunde implicaţii filozofice asupra condiţiei omului de geniu.

Referindu-se la sensul poemului său, Mihai Eminescu preciza într-o notă pe manuscris: 'În descrierea unui voiaj în ţările romane, germanul Kunish povesteşte leganda Luceafărului. Aceasta este povestea, iar înţelesul alegoric dat este că, dacă geniul nu cunoaşte nici moarte, şi numele lui scapa de noaptea uitarii, pe de alta parte aici pe pamant nu e capabil de a ferici pe cineva, nici capabil de a fi fericit. El n-are moarte, dar n-are nici noroc.'

Poemul începe cu formula tradiţională a basmului popular, din plasarea într-un timp mitic, nedeterminat:

'' A fost odată

ca-n poveş

ti,

A fost ca niciodată

,

Din rude mari î

mpă

ră

teş

ti,

O prea frumoasă

fată

.''

Fata de împărat este definită prin atributele unicităţii:

'' ş

i era una la pă

rinţ

i,

şi mâ

ndră

-n toate cele,

Cum e fecioara î

ntre sfinţi

,

şi luna î

ntre stele. ''

Urmează prezentarea idilei dintre fata de împărat şi luceafăr. Luceafărul îi apare fetei în vis:' Căci o urma adânc în vis, Iar ea vorbind cu el în somn', având semnificaţia unui vis erotic.

La chemarea fetei Luceafărul se întrupează de doua ori:

'' Cobori î

n jos luceafă

r blâ

nd,

Alunecâ

nd pe-o rază

,

Pă

trunde-n casă

ş

i î

n gâ

nd,

şi viaţ

a-mi luminează

. ''

Prima întrupare este angelică, raspândind în jur o senzaţie de frig, de răceală, de glacialitate:

'' Parea un tanar Voievod,

Cu par de aur moale,

Un vanat giulgi se-ncheie nod

Pe umerele goale

[…] Iar umbra fetei stravezii

E alba ca de ceara –

Un mort frumos cu ochii vii

Ce scanteie-n afara.''

Aceasta intrupare a luat nastere din combinarea elementului cosmic (cerul) cu elementul neptunic (marea).

Chemarea erotica a luceafarului nu este numai expresia dorintei, a instinctului erotic, din perspectiva dialecticii lui Hoegel, chemarea luceafarului exprima o sete de autocunoastere, dorinta lui Hyperion de a ajunge la sine insusi prin reflectarea intr-o alta fiinta.

Raspunsul fetei exprima nepotrivirea fundamentala dintre cei doi: ea nu-l urmeaza nu pentru ca nu vrea, ci pentru ca nu poate:

'' Strain la vorba si la port,

Lucesti fara de viata,

Caci eu sunt vie, tu esti mort,

Si ochiul tau ma-ngheata. ''

La chemarea repetata a fetei de imparat, luceafarul se intrupeaza a doua oara. Aceasta intrupare este demonica, raspandand in jur lumina si caldura (simbolizand umanizarea). De data aceasta Hyperion s-a intrupat din Soare si Noapte:

'' Pe negre vitele-i de par

Corona-i arde pare,

Venea plutind in adevar

Scaldat in foc de soare. ''

Trecerea de la prima intrupare angelica la a doua intrupare demonica sugereaza intensificarea iubirii, o umanizare prin iubire a lui Hyperion. Dorind sa comunice prin iubire, oamenii obisnuiti, Hyperion se indreapta spre Creator pentru a-i cere dezlegarea de nemurire.

Intr-un alt plan este prezentat Catalin, simbol al omului obisnuit, comun. El este definit prin note etice negative: 'Viclean copil de casa, Baiat din flori si de pripas,/ Dar indraznet cu ochii, Cu obrajei ca doi bujori/ De rumeni, bata-i vina'. Prin aceste trasaturi (viclean, servil, origine joasa) Catalin este antiteza lui Hyperion, pentru el iubirea este numai o implinire a instinctului erotic, dovada initierea erotica a fetei de imparat. Fata de imparat –Catalina– este constienta de inferioritatea lui Catalin:

'' Si-i zise-ncet: – Inca de mic

Te cunosteam pe tine,

Si guraliv si de nimic,

Te-ai potrivi cu mine…''

Partea urmatoare cuprinde zborul luceafarului spre Creator –este un zbor simbolic, mental, avand semnificatia ajungerii geniului la constiinta sa de nemuritor. Zborul inseamna deci constientizarea de catre Hyperion a conditiei sale superioarem geniale. Zborul are loc din finit in infinit:

'' Un cer de stele dedesubt,

Deasupra-i cer de stele –

Parea un fulger ne-ntrerupt

Ratacitor prin ele. ''

Poetul valorifica in aceste versuri motivul popular al Zburatorului.

Acesta este un zbor spre un vid cosmogonic, primar (golul dinaintea aparitiei vietii):

'' El zboara, gand purtat de dor,

Pan’ piere totul, totul. ''

Ca si in alte creatii, Mihai Eminescu concepe acest vid cosmogonic ca fiind animat de vointa de a trai a lui Schopenhauer:

'' Nu e nimic si totusi e

O sete care-l soarbe,

E un adanc asemenea

Uitarii celei oarbe. ''

Ajuns la Creator, Hyperion ii cere sa devine muritor:

'' Reia-mi al nemuririi nimb

Si focul din privire,

Si pentru toate da-mi in schimb

O ora de iubire. ''

Setea de repaos a lui Hyperion inseamna ca el isi simte conditia intr-o vesnica miscare. Se observa si aici influenta dialecticii lui Hoegel:

'' Din haos doamne-am aparut

Si m-as intoarce in haos…

Si din repaos m-am nascut,

Mi-e sete de repaos. ''

Raspunsul Creatorului pune-n opozitie doua lumi total diferite: aceea a oamenilor, supusa trecerii, zadarniciei si mortii si aceea a elementelor cosmice, vesnice, eterne:

'' Ei numai doar dureaza-n vant

Deserte idealuri

Caci toti se nasc spre a muri

Si mor spre a se naste

Noi nu avem nici timp, nici loc,

Si nu cunoastem moarte. ''

Creatorul ii demonstreaza lui Hyperion ca el trebuie sa ramane ceea ce este, pentru ca face parte dintr-un sistem al elementelor vesnice. Modificare unui singur element ar duce la prabusirea intregului sistem. Transformandu-l pe Hyperion in muritor, Creatorul s-ar nega pe el insusi:

'' Iti dau catarg langa catarg,

Ostiri spre a strabate

Pamantu-n lung si marea-n larg,

Dar moartea nu se poate. ''

Ultimul argument al Creatorului este ceea ce se petrece pe pamant: Catalina raspunde iubirii lui Catalin, gasindu-si implinirea in conditia terestra.

Poetul creeaza un cadru nopturn, care cuprinde elemente specifice ale peisajului eminescian. Intalnim si aici corespondenta perfecta dintre sentimentul iubirii si sentimentul naturii:

'' Caci este sara-n asfintit

Si noaptea o sa-nceapa;

Rasare luna liniş

tit

Si tremurand din apa. ''

In fata adevarului dureros luceafarul nu se razbuna, ci isi gaseste consolarea (nu fericirea) in propria sa esenta nemuritoare.

Hyperion a aspirat la o comunicare prin iubire cu oamenii obişnuiti, dar acest lucru, nefiind posibil, el ajunge la o intelegere superioara a conditiei sale de geniu nemuritor, contempland lumea in dialectica relativului cu absolutul:

'' Ce-ţ

i pasă

ţ

ie, chip de lut,

Dac-oi fi eu sau altul ?

Traind in cercul vostru stramt

Norocul va petrece,

Ci eu î

n lumea mea mă

simt

Nemuritor ş

i rece. ''

Versurile exprimă amaraciunea, dezamagirea omului superior, neanteles de oamenii obisnuiti. Conjunctia adversativa ''ci'' exprima opozitia fundamentala dintre geniu si oamenii obisnuiti.'' Nemuritor si rece '' sugereaza insingurarea orgolioasa (mandra) a geniului. Se observa-n poem o trecere a lui Hyperion prin mai multe ipostaze:

-ipostaza demonului indragostit, capabil de orice sacrificiu pentru o ora de iubire

-ipostaza titanului razvratit impotriva conditiei sale

-ipostaza geniului capabil de o intelegere profunda a conditiei sale

Intregul poem este construit pe opozitia fundamentala terestru-cosmic, vizibila la toate nuvelele. Astfel poemul este alcatuit din patru parti simetrice construite fie pe interferenta, fie pe separarea celor doua planuri. Primul plan cuprinde idila dintre fata de imparat si Hyperion, fiind construita pe interferenta celor doua planuri. Partea a doua care cuprinde prezentarea lui Catalin este construita numai pe dimensiunea terestra. Partea a treia care cuprinde zborul luceafarului si dialogul cu Creatorul este construita numai pe dimensiunea cosmica. Ultima parte este construita pe interferenta celor doua planuri. Interferenta terestru-cosmic defineste chiar personajele: Catalina este o fiinta umana cu aspiratii cosmice, iar Hyperion este un astru cu aspiratii umane.

Opozitia terestru-cosmic este marcata si stilistic; luceafarul vorbeste de '' sfera mea, reia-mi al nemuririi nimb , greul negrei vesnicii '' definindu-se astfel conditia superioara, geniala.

In contrast, Catalin, folosind o exprimare familiara '' ti-as arata din bob in bob amorul sau stai cu binisorul '' isi defineste conditia joasa, obisnuita, comuna.

Luceafarul se dovedeste a fi o constructie complexa, bazata pe imbinarea elementelor clasice si romantice, cu predominarea elementelor romantice. Clasica este perfectiunea formei, constructia simetrica, rafinamentul si simplitatea exprimarii artistice. De clasicism tine si dilema lui Hyperion, care trebuie sa aleaga intre iubirea pentru o fiinta pamanteana si datoria de a ramane ceea ce este. Elemente romantice: tema geniului neinteles, a demonului indragostit, a titanului razvratit impotriva conditiei sale, legatura stransa intre iubire si natura, cadrul nopturn, setea de absolut, elementul cosmic, inspiratia folclorica, intensitatea sentimentelor.

In structura poemului exista elemente care apartin celor trei genuri litarare: liric, epic si dramatic.

Lirismul provine din muzicalitatea formei, din trairile personajelor, dar si din prezenta unor specii apartinand genului liric: pastelul terestru si cosmic, meditatia si elegia.

In ceea ce priveste genul dramatic, trebuie sa distingem intre aspectul tehnic al termenului si cel continutistic; ca tehnica dramatica, poemul este alcatuit din mai multe scene in care modalitatea esentiala de exprimare este dialogul – din punctul de vedere al continutului, vorbim de framantarile dramatice ale personajelor intre ceea ce sunt ele-n realitate si ceea ce vor sa fie.

De genul epic apartine schema epica, caracterul narativ al poemului.

Asemenea intregii creatii eminesciene, si acest poem are un substrat filozofic: problema geniului este tratata conform filozofiei lui Schopenhauer, dar poetul intervine creator in conceptia filozofului german, inzestrandu-si personajul cu o extraordinara capacitate afectiva; zborul luceafarului si descrierea universului cosmic cuprind numeroase idei filozofice; Mihai Eminescu imbina o conceptie statica despre lume specifica filozofiei indiene cu conceptia dialectica a lui Hoegel; setea de iubire a geniului este tratata si ea prin conceptia filozofica a lui Hoegel ca o dorinta a geniului de a ajunge la sine insusi prin reflectarea in alta fiinta.

Alaturi de creatia populara romaneasca poetul a folosit si sugestii din mitologia antica: Hyperion –ca origine si atitudine– este preluat din mitlogia antica; Creatorul, cele doua intrupari din elemente eterne trimit tot la mitologia antica.

Particularitati de stil

Limpezimea clasică – a fost obţinută printr-un proces de '' scuturare a podoabelor stilistice ''(Tudor Vianu). Poetul renunţă la ornamentele bogate obţinând o expresie poetică de o mare simplitate şi rafinament. A eliminat din descrierea iniţială a fetei epitetul ornant '' luminoasă'' precum şi metaforele botanice '' un ghiocel de fată, zoologice : ''o pasăre de fată '' , acceptând la urmă forma cea mai simplă a superlaivului popular '' o prea frumoasă fată' . A folosit adjective mai putine pentru a nu incarca textul cu elemente descriptive: in 392 de versuri apar numai 89 de adjective.

Exprimare gnomică, aforistică – este o expresie care conţine maxime, sentinţne, formulate în chip memorabil.

Purtarea limbajului – Mihai Eminescu valorifică mai ales fondul românesc de cuvinte, integrând în text expresii şi construcţii populare; foloseşte foarte puţine neologisme: demon, himeric, ideal, palat.


Publicat de la

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)