Mihai Eminescu

"La zidirea Soarelui, se ştie,
Cerul a muncit o veşnicie,
Noi, muncind întocmai, ne-am ales cu,
Ne-am ales cu domnul Eminescu.
Domnul cel de pasăre măiastră,
Domnul cel de nemurirea noastră - Eminescu"
(strofa din poezia "Eminescu" de Grigore Vieru)

1. Primii ani

Se naşte, la Botoşani, Mihai, al şaptelea copil al lui Gheorghe Eminovici (1812-1884) şi al Ralucăi, născută Iuraşcu (1816) Mihai Eminescu se înscrie în clasa a treia primară la National Hauptschule in Cernăuţi, după ce făcuse primele clase acasă, in satul Ipoteşti. Termină clasa a IV primară, clasificat al 5-lea dintre 82 de elev.

2.Anii de formare

Toamna se înscrie în clasa I la K. K. Ober Gymnasium din Cernăuţi. Urmează clasa a II-a de gimnaziu pe care o repetă in 1862-1863, întrerupând-o în aprilie 1863, când se întoarce la Ipoteşti. Demisionează din postul de copist pe care-l ocupă la Comitetul permanent al judeţului Botoşani. Însoţeşte trupa teatrală Fanny Tardini-Vlădicescu - toamna revenind la Cernăuţi şi instalându-se in casa lui Aron Pumnul ca bibliotecar.

3.Debut

Debut cu poezia "La mormântul lui Aron Pumnul" într-o broşură "Lăcrămioarele învăţăceilor gimnagiaşti". La 25 februarie publică în Familia din Pesta, cu numele schimbat de Iosif Vulcan în Mihai Eminescu , poezia "De-aş avea".

4. Sufleur şi copiist

Actor şi sufleor în trupa lui Iorgu Caragiale din Bucureşti Din mai până în toamnă colindă cu trupa lui Matei Pascaly prin Transilvania şi Banat. Începe să lucreze la romanul Geniu pustiu. Duminică 16 martie asistă cu Ioniţa Bădescu şi V. Dumitrescu-Păun la reprezentarea piesei "Dama cu camelii" de Al. Dumas-fiul. La 1 aprilie intră în societatea folcroristică "Orientul" a lui Gr. H. Grandea. Colindă cu trupa lui Mihai Pascaly Moldova şi Bucovina. Reţinut de tatăl său la Botoşani, este trimis toamna la Universitatea din Viena unde se înscrie ca student la filosofie, devenind şi membru al societăţii studenţeşti "România". La Bucureşti îl cunoscuse pe I. L. Caragiale şi tot aici îl cunoaşte pe Ioan Slavici.

5. Student la Viena si Berlin

Debut publicistic la "Albina" şi articole de politică naţională la "Federaţiunea" de Pesta. La 15 aprilie publică prima poezie, Venere si Madona, în Convorbiri literare. În noiembrie îi apare în aceeaşi revistă "Făt-Fromos din lacrimă" . Ia parte la lucrările pentru serbarea de la Putna, iar după aceea merge la Ipoteşti. Urmează în continuare la Viena, ca student auditor, cursuri de filosofie, drept, economie politică şi filologie romanică. În august e la Ipoteşti, apoi la Cernăuţi şi la Putna, la serbări, cu Slavici, Th. Ştefăneli, Pamfil Dan şi alţii. Continuă studiile la Viena. În noiembrie e la Berlin, iar în decembrie se înscrie la Universitate ca student regulat, ceea ce înseamnă ca între timp căpătase un cetificat de absolvenţă a studiilor liceale.

6. Reîntoarcerea în ţară

Suplineşte pe A. D. Xenopol şi Samson Bodnărescu la Institutul Academic. Destituit la 1 iulie din postul de bibliotecar în urma unor întrigi, e numit revizor şcolar pe judeţele Iaşi şi Vaslui. Cunoscând acum pe Ion Creangă, scriu amândoi câte un basm cu erou central asemanător, al lui Eminescu numit Călin (extras din cal); al lui Creangă Făt-frumos fiul iepei. Amândouă în proză, basmele rămân nepublicate. La începutul verii, guvernul liberal destituie pe Eminescu din postul de revizor şcolar. Este primit redactor al părţii neoficiale şi corector al "Curierului de Iaşi" unde publică nuvela "La aniversare" şi "Cezara". Vrea să convingă pe Veronica Micle, mama a două fete, să fugă cu el in lume. Scrie elegia "Pierdută pentru mine zâmbind prin lume treci". Silit să scrie lucrări în care nu credea, la începutul toamnei demisionează de la "Curierul de Iaşi". La 27 octombrie este numit redactor al ziarului "Timpul" din Bucureşti şi, lăsând o scrisoare violentă Veronicăi, părăseşte Iaşul. Devine redactor şef la Timpul. Trădat de Veronica cu Caragiale, se împacă după o scurtă ceartă Publică între 1 februarie şi 1 septembrie cele patru Scrisori în Convorbiri, reţinând pe a cincea, Dalila. Sfârşeşte ultima formă a marelui poem Luceafărul, început în 1880. "Nu voi iubi niciodataâă o altă femeie", scrie Veronicăi la 28 februarie. Veronica îl vizitează în mai. Absorbit de munca la ziar.

7. Boala

În aprilie almanahul "România jună" din Viena îi tipăreşte Luceafărul. În "Familia", apar poeziile oferite de Eminescu insuşi lui Iosif Vulcan : S-a dus amorul... Când amintirile.. Adio. Ce e amorul ?, Pe lângă plopii fără soţ.. , Şi dacă.. În iunie participă la serbările dezvelirii statuii lui Ştefan cel Mare la Iaşi şi citeşte la Junimea "Doina". La Bucureşti , în vremea căldurilor insuportabile ale verii, are primul şoc nervos. Între 28 iunie si 15 august este internat în sanatoriul doctorului Sutu. La 20 octombrie, Chibici Răvneanu îl conduce la sanatoriul Ober-Dobling de lângă Viena. Spre sfârşitul anului, Maiorescu publică la Socec prima ediţie de poezii a lui Eminescu. Petrece vara la Liman, lângă Odesa. Toamna i se încredinţează postul de subbibliotecar la Biblioteca Universităţii din Iaşi. Apare a doua ediţie a volumului de Poezii. Părăseşte ospiciul şi se duce la Botoşani, la sora sa Harieta. Oraşul îi votează un ajutor de 120 lei lunar. Pleacă la băile din Halle. Parlamentul îi votează o pensie de 250 lei lunar. Veronica Micle îl vizitează la Botoşani, şi-l ia cu ea la Bucureşti. Primeşte direcţia revistei unor tineri " Fântâna Blanduziei". La Socec apare a treia ediţie a volumului de Poezii. Recăzut în noaptea minţii in februarie, e internat din nou în sanatoriul doctorului Sutu din strada Plantelor. Moare la 15 iunie, ora 3 dimineaţa, în urma unei sincope, şi este înmormântat sâmbătă 17 iunie la cimitirul Belu.